că va fi un an bun, deşi nimic nu prevesteşte asta
că voi reuşi multe din lucrurile pe care mi le-am propus, chiar dacă la unele dintre ele nu m-am gândit încă în amănunt şi nu am soluţii clare
că voi reuşi să aduc ceva bun oamenilor cu care voi interacţiona

Nu pot să dovedesc nimic din toate acestea. Nici în argumentaţie nu am prea mare încredere. Şi atunci de unde vine această încredere?

Există momente în care trebuie să facem lucruri, să acţionăm sau să luăm decizii însă nu ne este prea clar ce şi cum. Situaţia este uneori de aşa natură încât nu putem amâna. O soluţie ar fi să dăm cu banul sau să cerem părerea altcuiva. Da, dar dacă totuşi trebuie să fie decizia noastră?

Îi admirăm pe cei care au reuşit să facă ceva din nimic. Oameni de succes. Care au pornit de la zero. Pare puţin probabil ca la început ei să desfăşurat o activitate haotică, eventual susţinută, care în final să fi dus la un rezultat. Chiar dacă putem agrea că unii au avut pur şi simplu noroc, este totuşi puţin probabil ca toţi oamenii de succes să se fi bazat doar pe noroc. Cu siguranţă au existat o idee, un plan, o organizare care au avut un rezultat. Şi cu siguranţă acei oameni au investit ceva acolo, chiar şi daca numai energie. Întrebarea cheie este: ce i-a determinat să facă acele lucruri? Iar cel mai probabil răspuns ar fi: încrederea că vor reuşi. Puteau să garanteze acest lucru? Evident nu. Lăsând la o parte ideile originale, pe celelalte, cunoscute de toţi, de ce doar unii le pun în aplicare? Pentru că ei sunt cei care, punând în balanţă pro-urile şi contrele, cred în reuşită.

Cu toţii avem aşteptări. De la noi înşine, de la cei din jurul nostru, iar unii dintre noi de la divinitate. Îndeplinirea acestor aşteptări este strâns legată de ceea ce credem ca se va întâmpla, uneori împotriva evidenţei imediate. Rezultatul îl putem influenţa prin credinţă.

Daca vom fi încrezători că se poate, vom avea încredere în forţele proprii şi în cei din jurul nostru. Vom atrage reuşita. Daca nu, vom acţiona cu îndoială şi nu vom avea încredere în ceilalţi. Ne vom apropia eşecul.

Cel mai periculos lucru este să încerci să demonstrezi sau să dovedeşti încrederea pe care o ai intr-o persoană, obiect, proiect sau orice altceva. Vei constata cum energia celor din jur se va concentra brusc în a-ţi arăta cât de greşit eşti. Această energie îndreptată către tine are mare potenţial de a-ţi zdruncina încrederea. Lucrul acesta îl vor face şi cei care îţi vor binele şi cei care îţi vor răul. Paharul este rareori plin. În general are tendinţa de a fi jumătate gol. Încrederea te face să vezi jumătatea plină. Cei care îţi vor binele vor fi disperaţi că nu înţelegi consecinţele faptului că există o jumătate goală iar cei care îţi vor răul sunt invidioşi pe posibila ta reuşită şi pe faptul că tu eşti în stare să crezi în jumătatea plină şi ei nu. Rezultatul demersului lor are însă acelaşi rezultat. Neplăcut, dacă are efect.

De unde vine credinţa? Din noi înşine. Unii o avem, alţii trebuie să o mai caute puţin. Dacă insistă, cu siguranţă o vor găsi!