Oameni cu mentalităţi învechite au preconcepţii despre sexul opus. Unii bărbaţi strâmbă din nas când în anumite situaţii întâlnesc femei, iar unele femei consideră că toţi bărbaţii sunt o apă şi un pământ şi că femeile sunt nişte vietăţi cu totul şi cu totul speciale. În majoritatea cazurilor şi unii şi ceilalţi au avut de suferit cândva de pe urma sexului opus. Şi şi-au dezvoltat anticorpi de apărare. De aici şi dificultăţile de comunicare. Atunci când îi pui cuiva o etichetă este foarte greu să vezi dincolo de ea. Deşi ar fi multe lucruri interesante de văzut!

A ţine cont într-o negociere de sexul celuilalt este la fel de greşit ca şi atunci când, la o întâlnire de afaceri cu cineva de acelaşi sex, vei încheia sau nu afacerea funcţie de – pentru a da doar un exemplu – convingerile religioase ale celuilalt.

Şi totuşi, de unde aceste preconcepţii? Ele provin majoritar dintr-o competiţie socială artificială. Istoric vorbind, acum 100 de ani in multe locuri femeile nici măcar nu aveau drept de vot. Odată cu obţinerea drepturilor sociale femeile au început să „ameninţe” poziţii masculine deţinute de secole. Unor „masculi” le-a fost foarte greu să accepte aşa ceva. Drept pentru care, deşi „le-au dat” nişte drepturi, totuşi ele, femeile, nu se pot ridica la acelaşi nivel cu bărbaţii. Şi s-a încercat declasarea în ceea ce priveşte capabilitatea cu etichete gen „femeile nu pot”. Asta nu a generat decât reacţii de genul: „Da? Nu putem? Ei lasă că vă arătăm noi vouă!” În felul acesta s-a ajuns la o competiţie poziţională. Nu numai educaţia socială a contribuit la aceste atitudini ci şi educaţia în familie. Încă mai putem vedea tinere femei al căror scop în viaţă este să se mărite şi să facă copii. Departe de mine să consider negativ sau declasant asemenea scop în viaţă – chiar mi se pare un lucru deosebit -, dar într-o societate în care imaginea şi ierarhia economică şi socială primează, acestui mod de a trăi i se atribuie o etichetă de arhaic. Deci, neîncadrându-se în standardele moderne, aceste exemple nu fac decât să justifice în ochii misoginilor superioritatea masculină. Şi ori de câte ori această superioritate este afişată, ea nu face altceva decât să incite la competiţie. Şi sincer nu cred că o femeie care vrea să se mărite ca să facă copii, este o incapabilă. Ba dimpotrivă, dacă este inteligentă şi educată, s-ar putea să „bată” mulţi manageri cu experienţă.

Există însă în negociere influenţe reale ale diferenţelor de sexe. Fiecare sex are avantaje şi dezavantaje.

Femeile de exemplu sunt mult mai intuitive. Nu întotdeauna ai la îndemână elemente şi criterii care să-ţi permită să iei o decizie mai presus de orice îndoială. Şi dacă nu eşti sigur ce să alegi atunci când ţi se oferă două sau mai multe variante, instinctul este elementul determinant. Şi aici femeile sunt net avantajate. Problema este că, pentru a funcţiona, trebuie să ai încredere în instinctul tău. Două sau trei greşeli îţi vor submina încrederea, moment în care vor începe erorile.

Un alt avantaj în negociere al femeilor este relaţionarea. Femeile sunt mult mai dispuse să cultive şi să întreţină o relaţie, ceea ce, pe termen lung, este benefic unei afaceri.

Tot femeile sunt cele care ştiu mai bine decât bărbaţii să-şi urmărească propriul interes. Este binecunoscut faptul că atunci când o femeie vrea ceva cu adevărat, va obţine.

Dar şi bărbaţii au avantajele lor în negociere. În primul rând sunt mai detaşaţi de probleme, nu le pun la suflet. Asta îţi permite să cauţi şi să găseşti alternative la problemele pe care le ai. Ei ştiu mai bine decât femeile că ce nu se rezolvă azi, îşi va găsi soluţie mâine.

Bărbaţii sunt lăudăroşi. Mulţi ar spune că aceasta nu este tocmai o calitate. Din punct de vedere comercial însă, ei vor şti mai bine să îşi vândă marfa.

Există multe studii şi cercetări care caută să releve diferenţe între sexe în negociere. În marea lor majoritate însă, nu sunt suficient de concludente, încât să putem generaliza.

Mai există totuşi un element care influenţează negocierile în unele cazuri în care faţă în faţă sunt doi de sexe diferite. Şi anume hormonii. Ceea ce se întâmplă în astfel de cazuri este un fenomen deosebit de interesant. Atunci când negociem, o facem pentru a ne satisface anumite interese. Ele nu au nici o legătură cu viitorul partener de negociere. Şi brusc, în faţa noastră, ca partener de negociere, apare un reprezentant al sexului opus, deosebit de atractiv. Interesele avute până în acel moment trec pe planul doi. În prim plan se mută un nou interes, personal, fără nici o legătură cu interesele anterioare şi anume: stabilirea unei relaţii cât mai apropiate cu partenerul de negociere. Şi în schimbul acestei relaţii suntem dispuşi să plătim oricât. Mergem până la sacrificarea intereselor iniţiale. Ei bine, ceilalţi ştiu acest lucru. Este cea mai banală şi veche tactică de manipulare din Asia până în America, mergând în direcţia soarelui. Şi deşi este atât de veche şi arhicunoscută, frumuseţea ei este că şi în ziua de astăzi funcţionează cu maximă eficienţă. Se bazează pe diferenţa dintre sexe. Care, interesant, este percepută de unii istorici drept motorul evoluţiei omenirii……..