Am observat o inabilitate a intelectualilor in ceea ce priveste procesul decizional. Politica, la urma urmei, cu asta se ocupa: luarea sau influentarea unor decizii la diferite niveluri de organizare publica. De ce intelectualii nu participa? Pentru ca altii sunt mai prompti decat ei in gestionarea acestui proces. Ca intr-un joc de fotbal in care intelectualul, ca parte a echipei, intelege jocul, stabileste tactica, anticipeaza bine, din nefericire este cel mai slab pregatit fizic si nu reuseste niciodata sa ajunga la minge. Altul intotdeauna va fi inaintea lui, mai rapid sau mai puternic, chiar daca habar nu are ce se intampla cu mingea.

Rapiditatea sau forta celorlalti provine din detasare. Detasare de limite (orice este posibil), de reguli, de morala. In mod elegant asta se numeste pragmatism. Principiul care naste viteza este: o decizie proasta este mai buna decat nici o decizie. Explicatie: in spatiul public nu este relevanta calitatea deciziei. Majoritatea celor implicati fie nu au elementele necesare (educatie, cultura, profesionalism etc), fie nu sunt interesati de calitatea deciziei. Criteriul de apreciere a unei decizii in spatiul public este asumarea responsabilitatii. Decidentul este perceput de catre vulg ca cel capabil sa vina cu o solutie. Cine apare mai repede cu o solutie castiga. Indiferent de calitatea ei. Iar politicienii bine orientati fie stiu, fie simt acest lucru. Asumarea reala a responsabilitatii deciziei este o alta discutie, pe care nu o dezvolt aici. Acest principiu este aproape imposibil pentru un intelectual. El va cauta intotdeauna solutia asimptotica idealului. Asta cere timp. Intelectualul pierde. Doar intelectualii care au experienta de manager pot depasi acest handicap. Necazul este ca cel ce ajunge manager si este competent, foarte greu se va orienta catre politica.

Principiul care da forta este: „pentru ca asa vreau eu”. Evident acest principiu nu va fi declarat. El este folosit „off the record”. La fel de greu pentru un intelectual sa adere unui astfel de principiu. Un intelectual este in general un om educat. Educatia produce un sistem de valori solid. Adica repere morale. Existenta lor il determina pe posesor sa le ia in considerare. In consecinta nu va face doar ce vrea, ci uneori (de cele mai multe ori) ceea ce trebuie. In schimb politicianul roman nu are asemenea procese de constiinta. Distantarea de morala inseamna, printre altele, ignorarea celor din jur. Este tragedia societatii romanesti in relatie cu propriii politicieni. Dar din perspectiva politicianului roman acesta este un mare avantaj in luarea deciziilor. Pentru ca, urmarind doar interesele personale, in cel mai bun caz pe cele de grup, politicianul este relativ inamovibil in deciziile pe care le ia. El nu are argumente prin care sa le justifice si in ultima instanta foloseste argumentul muschilor. Imbatabil si inatacabil. Este greu sa ii spui: ba nu vrei asa! De aici si forta lui. Intelectualul, de cele mai multe ori va fi flexibil in deciziile pe care le ia, in functie de influentele argumentate din jurul lui. Raportul decizional intre intelectual si politician este net in favoarea celui din urma.

Analiza de mai sus am considerat-o pentru decizii individuale. Daca insa decizia este de grup, lucrurile acestea devin si mai vizibile pentru ca apare elementul de leadership. Leadership-ul, in politica, este caracteristica oamenilor de actiune sau charismatici. Intelectualii sunt mai afini autoritarismului. Ei au idei, au solutii (presupunem ca nu sunt utopice) pentru binele public, dar nu au elemente sa le impuna sau sa le implementeze prin forte proprii. Si atunci incep sa caute „sponsori”. In felul acesta s-a ajuns acum douazeci de ani la sintagma: intelectualii lui Basescu.

Din aceasta perspectiva, a procesului decizional, combinatia sau asocierea dintre intelectuali si presedintele Basescu mi se pare interesanta. Pentru ca exista aici o evidenta complementaritate. Capacitatea, poate chiar talentul decizional al fostului presedinte, pe de o parte si ideile, argumentele si valorile intelectualilor, de cealalta parte. Ca aceasta asociere nu a produs nimic bun in istorie, este o alta discutie.