Ce bine este când ştii că pleci în vacanţă! Şi este şi mai bine când deja ai plecat. Vezi locuri noi şi interesante, oameni care îţi provoacă stări neobişnuite, peisaje deosebite, experimentezi senzaţii pentru care, la urma urmei, te-ai dus acolo. Îţi priesc sau nu, toate astea? Te bucuri sau suferi? Cel puţin jumătate de an aştepţi concediul acesta. Care este efectul lui asupra ta?

Dacă te-ai duce în locul de poveste, împreună cu persoanele dragi ţie, cu care te şi înţelegi minunat, iar acolo ai întâlni nişte gazde care te aşteaptă de o viaţă pentru ca tu să te simţi bine în cele două săptămâni, atunci da, efectul vacanţei ar fi fabulos. Oare această enumerare mi se pare doar mie nerealistă? Sau şi vouă? Doresc oricui asemenea realitate. Însă din păcate lucrurile nu stau chiar aşa. Ratăm vacanţe din cauza unora din grupul cu care suntem, din cauza vremii, din cauza locului care nu ne place, din cauza serviciilor proaste sau poate că localnicii ne aşteaptă ca să ne „ţepuiască”, din cauza că, Doamne fereşte ne îmbolnăvim, şi câte şi mai câte.

Nu totul stă în controlul nostru. Stelele uneori ne sunt potrivnice. Dar câte ceva putem influenţa. Acel ceva suficient să facă diferenţa. Dintr-o vacanţă ratată în una de povestit.

Ca negociator ce sunt, am avut mare grijă să îmi planific atent vacanţa. Cel mai bun preţ la avion după ce am chinuit 3 agenţii. Super preţ la hotel printr-o agenţie a unui român-grec, care, nu-i aşa, vorbea pe limba lor în Grecia şi obţinea lucruri imposibile pentru o agenţie românească. Ajuns la locul faptei mi-am închiriat un ATV cu 35% discount faţă de preţul afişat. Am obţinut 25% reducere la închirierea zilnică echipamentului de windsurf la clubul de pe plajă. – ceea ce vă garantez că este o performanţă, în sezon, dacă nu îţi rezervi din timp echipamentul, pe de o parte ai şansa să nu găseşti când te duci acolo, iar pe de altă parte, nu prea stau de vorbă cu tine. Take it or leave it, este deviza lor!

Bun, şi? Ce-i cu asta? Adevărul vorbeşte: când am ajuns la hotel întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: vai de mine, unde am ajuns? După 3 zile am realizat că de fapt foloseam ATV-ul o dată pe zi şi probabil dacă pentru acel drum luam taxi-ul m-ar fi costat mult mai ieftin decât închirierea ATV-ului. Vântul a fost atât de puternic şi în rafale încât după două zile mă dureau toate oasele şi toţi muşchii de la mijloc în sus şi nu mai îmi venea să ies pe apă cu windsurf-ul. Datorită acestor condiţii foloseam echipamentul maximum 3 ore pe zi, ceea ce ar fi fost mai ieftin să îl închiriez cu ora şi nu cu ziua. Am obţinut rezultate bune în negociere, dar a ieşit prost. Hmm……..!

Lucruri de genul acesta ni se întâmplă în vacanţă. Lucruri care ne strică dispoziţia. Şi care nu stau în mâna noastră. Din perspectiva activităţii noastre profesionale, poate chiar şi a vieţii personale, sunt lucruri pe care le urmărim şi pe care le contabilizăm.

Şi totuşi a fost o vacanţă fabuloasă!

Hotelul, vai mama lui! Camera, un pat, o baie şi ceva mobilier auster auxiliar. Dar terasa……. ! Extaz! Panorama oraşului, golful, apus de soare pe mare! Deşi aş fi zis că nu am să folosesc camera decât pentru somn, stăteam ore întregi pe terasă şi nu mă săturam. A fost locul de inspiraţie pentru acest articol. ATV-ul deşi nu îl foloseam, îmi oferea confortul psihic, că oricând mă pot urca pe el şi ajung unde am nevoie. Iar windsurf-ul, pentru el eram acolo! La urma urmei, îmi oferea condiţii extreme care mă transformau într-un practicant mai bun al acestui sport.

În vacanţă e bine să planifici. Dar dacă nu iese, trebuie să te detaşezi. Detaşarea este marea oportunitate a vacanţei. Viaţa de zi cu zi nu îţi oferă aşa ceva. Responsabilităţile te leagă. Performanţa cerută de serviciu, aşteptările celor din jurul nostru, dorinţa fiecăruia dintre noi de a evolua, toate acestea te obligă. Nu te lasă să dai interpretări radical diferite evenimentelor. Vacanţa însă da. Nu numai că te lasă, dar chiar te invită la acest exerciţiu mental. Şi asta este cheia de transformare a unei vacanţe ratate, în una reuşită.

Terasa mi-a mai oferit o lecţie de viaţă. Urmăream zilnic o familie de greci care locuiau într-o vilă alăturată. El: 50 de ani, 1,65 înălţime, îmbrăcat tot timpul în pantaloni crem cu dungă, pantofi şi maiou, burtă regulamentară peste curea, chel. Ea: 50 de ani, 1,50 înălţime, 100 kg, capot. Seara jucau cărţi şi luau cina pe terasă. Se înţelegeau perfect. Mă lovea armonia vieţii lor, imposibilă şi inacceptabilă pentru mine. Ca şi pentru vacanţa reuşită, secretul unei astfel de vieţi rezidă în valorizarea lucrurilor simple şi în detaşare.

Acasă nu avem parte de aşa ceva. În vacanţă însă, nimeni nu ne opreşte. Ştiu că sezonul vacanţelor se aproprie de sfârşit. Poate la anul………..!

Acum începe munca. Un an de zile vom vorbi despre concentrare, relaţii, performanţă, eficienţă şi câte şi mai câte. Bine aţi venit din vacanţă! Hai la treabă!